CONTINU'A, cont'inuu, vb. I. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] - Din fr. continuer, lat. continuare.
Sursă : DEX'98 (48801)  - Joseph

A continua ≠ a înceta, a se opri
Sursă : Antonime (68626)  - siveco

CONTINU'A vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ţine. (Petrecerea a ~ si după miezul nopţii.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Si-a ~ drumul.)
Sursă : Sinonime (178892)  - siveco

continu'a vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. cont'inuu (sil. -nu-u), 2 sg. cont'inui, 3 sg. cont'inuă (sil. -nu-ă), 1 pl. cont'inuăm; conj. prez. 3 sg. si pl. cont'inue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)
Sursă : DOR (235058)  - siveco

A CONTINU'A cont'inuu 1. intranz. 1) (despre acţiuni, fenomene etc.) A se desfăsura înainte (în timp); a ţine; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localităţi, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acţiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spaţiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare
Sursă : NODEX (329377)  - siveco